Fascinant, provocator, alambicat, frustrant, autoritar, diferit - numai câteva dintre adjectivele care se potrivesc sistemului de drept al Uniunii Europene. Din toate, primul care îmi vine în minte și ultimul care rămâne la sfârșitul unei zile de lucru este fascinant.

joi, 31 martie 2011

Șase note de 10 la lucrarea comună

În premieră, șase auditori de justiție au luat nota maximă la lucrarea comună din 15 martie 2011 la materia dreptul Uniunii Europene, care se studiază pe parcursul întregului an I la INM.Ce înseamnă șase note de 10 la această materie? E de bine. Pentru prima oară în 6 ani de când fac parte din catedra de drept comunitar/UE la formare inițială, avem șase note maxime și un nivel ridicat al notelor în general.
E greu de spus de ce. E greu de spus de ce în anii anteriori am avut note mult mai mici. Dinamica e destul de complexă, variabilele sunt multe.
Cert este că în ultimii ani ne-am aflat în căutarea unui echilibru între dificultatea materiei (sporită de noutatea ei și a sistemului particular de gândire pe care îl promovează) și atingerea obiectivelor de învățare pe care le apreciem ca necesare pentru auditori. Sunt subiectele echilibrate față de gradul de familiarizare cu materia pe care îl atinge auditorul mediu după un semestru (13 seminarii a câte o oră și jumătate)? Aceasta a fost în ultimii ani o permanentă preocupare. Din discuțiile informale purtate cu auditorii cu care lucrez și nu numai, se pare că subiectele au fost rezonabile. „S-au putut face”. Iar timpul alocat (3 ore) a fost apreciat în general ca suficient.
Am avut două ancore solide semestrul acesta. Una este caietul de studii. Este cel dintâi an în care am reușit să elaborăm un caiet de studii, care cuprinde nu numai materialele tipărite, ci și scheme, tabele, și mai ales un plan pentru fiecare seminar, adică o listă unică de probleme de discutat. Auditorii și formatorii știu ce trebuie să pregătească și ce vor discuta unii cu ceilalți. Sigur, e un instrument de minimă armonizare (nu mă pot abține de la jocul de cuvinte), asta înseamnă că fiecare formator e obligat să atingă rezultatele. Forma și mijloacele îi aparțin. Dincolo de asta, intervin buna și permanenta comunicare care există între membrii actuali ai catedrei, impulsionată ocazional de buna și permanenta comunicare care există între auditorii de la grupe diferite.
A doua ancoră este dinamica de grupă. În semestrul I am fost 4 formatori și 71 de auditori. Spre deosebire de ultimii ani, fiecare formator a lucrat cu numai 12 auditori într-o grupă și niciunul dintre noi nu a avut mai mult de 2 grupe concomitent. O plăcere. Am vreme și îmi îngădui să ascult (în sensul de a acorda atenție) pe fiecare, fiecare are vreme să intervină și să întrebe. Avem timp să facem glume și uneori we indulge ourselves în comentarii cinice pe teme federale sau locale, ceea ce menține o atmosferă relaxată și neinhibată pentru noi toți. Procesul de evaluare pe care îl fac pe parcurs decurge natural. Anul trecut, așa cum au remarcat pe bună dreptate unii auditori, presiunea evaluării introducea un element de artificial în dinamica seminariilor. Nu era suficient timp pentru întrebări. Trebuia să fac un efort conștient să îi „văd” pe toți (altfel cum îi puteam nota în final?) și nu era timp fizic pentru întrebările tuturor.
Mi-aduc aminte că în 2005 aveam câte 10 auditori într-o grupă, după care am ajuns încetișor la 17 anul trecut. Ce vremuri, anii 2005-6!… Complicate. Lucram cu 10 auditori, dar 80% dintre hotărârile CJUE nu erau traduse în limba română, catedra era eterogenă și în formare, UE încă in a galaxy far, far away. Acum e altfel, deși senzația de pionierat trebuie să fie cam aceeași pentru o parte dintre auditori.
De ce am scris despre asta? Și de ce mă bucur de notele mari? Pentru scopuri imediate, notele contează. Câtă vreme sistemul e bazat pe repartiție după note, notele vor conta. Desigur, în marea schemă a lucrurilor, nota la această lucrare reprezintă 12,5% din nota finală la această materie, care este numai una din cele 15 materii de anul I la care auditorii sunt evaluați prin note care compun media din anul I, medie care este o treime din nota finală pe baza căreia sunt repartizați după absolvire.
Dincolo de asta, notele sunt un indicator (deși limitat) al nivelului general ridicat al auditorilor. Partea frumoasă e că o bună parte dintre ei se apucă de materia asta nu pentru note, ci pentru ei, pentru că vor să învețe, le place să învețe, asta au făcut de multă vreme sau probabil îi provoacă noutatea.
Cum spuneam, dinamica e complexă. În acest întreg context, pe care îl cunosc în amănunt, nu pot să nu apreciez și să nu mă bucur de efortul lor de a înțelege și a scrie într-o materie cu care vasta majoritate se confruntă pentru întâia oară. Nu în liniștea și exclusivitatea de care am beneficiat eu când am desțelenit-o. Ci în paralel cu alte materii importante, sub tot felul de presiuni, și cu miză diferită.

Rămânem, în continuare, în căutarea echilibrului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu